Ma numesc Agnes si sunt unul dintre romanii stabiliti in afara granitelor tarii. Mi-e drag si citesc cu placere revista dvs., in fiecare saptamana, pe Internet. Obisnuiam sa fac asta si acasa, insa de cand ma aflu printre straini, multe lucruri s-au schimbat, si parca tot ce este romanesc are alta valoare aici.

Primul articol pe care il citesc este "Din lumea necuvantatoarelor". Imi sunt dragi toate animalele, insa cainii sunt cel mai aproape de sufletul meu. Am citit in ultimul dvs. articol un mesaj de la una dintre cititoare, despre carnagiul cainilor maidanezi. Nu este prima data cand publicati astfel de articole si de fiecare data ma revolt cand citesc astfel de lucruri.

Este greu sa-ti imaginezi ca exista oameni pe lumea asta carora le face placere sa chinuie animalele. Si cum cainii maidanezi sunt la indemana, sa-si reverse ura si prostia pe ei. Am citit despre oameni care au otravit caini, au aruncat apa sau smoala clocotita peste ei, i-au lovit cu bucati de metal, pana cand le-au rupt oasele (familia mea a ingrijit o astfel de catea, cu ani in urma, victima a unui "patron de boutique"), i-au calcat cu masina, le-au taiat urechi, labe - incredibil, dar adevarat! - sau au inventat alte zeci de metode de chinuire pana la moarte a bietelor suflete.

Cu mana pe inima va spun ca toate acestea imi amintesc de Inchizitia spaniola si de vanatoarea de vrajitoare. Poate nu e comparabil, insa cruzimea romanilor care aleg aceste metode extreme de eradicare a uneia dintre "cele mai importante probleme ale Romaniei" - animalele strazii - este absolut socanta! Daca asemenea fapte ar fi comise in Anglia, respectivele persoane ar fi arestate si trimise in instanta fara discutie. Nici nu e nevoie sa mergi atat de departe; persoanele gasite vinovate de neglijenta fata de animale sunt pedepsite, animalele confiscate si date ulterior in grija altor persoane. @