De la cumpana anilor, Romania este membra a UE.
Drumul a fost lung si plin de greutati: rasturnarea comunismului nu a insemnat imediat alinierea la standardele democratiei occidentale. Dupa ce a suportat cea mai dura dictatura din Estul Europei, tara a avut nenorocul sa incapa pe mainile esalonului secund al nomenclaturii comuniste, condus de Ion Iliescu. Gruparea era singura forta organizata, cu reprezentanti in toate esaloanele administratiei si la varful tuturor sectoarelor vietii sociale. In zadar a scandat multimea adunata, in seara de 22 decembrie 1989, in fata Cc al Pcr: "Fara comunisti!". Cu abilitatea dobandita in scolile de partid de la Moscova, Ion Iliescu a manevrat cu succes, pentru asezarea "baietilor" la carma pe toate treptele puterii. Orice impotrivire a fost strivita printr-o ofensiva propagandistica fara precedent si, la nevoie, prin coercitia directa. Mineriadele din 1990 si 1991, dar si evenimentele de la Targu-Mures au uimit lumea si au terfelit grav imaginea Romaniei. Regimul instituit de Ion Iliescu isi regasise vocatia antiintelectualista si antiindividualista specifica doctrinei comuniste, chiar daca "tatucul" se voia "un despot luminat", dispus sa instituie "o democratie originala". Adeptii lui, terorizati de viitorul imprevizibil, sustineau urlat ca "noi muncim, nu gandim", adica exact ceea ce-si dorea liderul cu vocatia comunista nestirbita. De altfel, Ion Iliescu a sperat tot timpul la o reasezare "mai umana" a fostei "oranduiri". Ca sa-si arate fidelitatea fata de "fratele mai mare de la Rasarit", a fost singurul sef de stat din Est care s-a grabit sa semneze un "tratat de prietenie" cu muribunda Urss. Fata "tatucului" era, in continuare, indreptata spre Moscova.
Vremurile nu mai erau insa cele din tineretea lui "revolutionara". Sub presiunea contextului international, puterea din Romania a trebuit sa adopte mai multe r
