BISERICI OSANDITE Cum am putea uita vreodata ca ne-au fost smulse din trup arterele prin care pulsa sangele credintei neamului amestecat cu istoria sa de veacuri?
Ne-au fost distruse in Bucuresti 20 de biserici - bijuterii pe care numai amintirea noastra le mai poate purta, dar nu ca pe niste podoabe, ci ca pe niste rani nevindecate. Ne-am putea consola poate doar cu faptul ca niciodata nu s-au construit atatea biserici in tara noastra ca dupa 1989 (peste 1.500), cu intelepciunea Ecleziastului care zice: "Vreme este sa darami, vreme este sa zidesti" si cu speranta ca niciodata nu vor mai ajunge la putere oameni fara Dumnezeu, fara cultura si fara respect fata de trecut si viitor.
PRETEXT. Sacrificiul altarelor bucurestene a inceput in 1977, cand cutremurul din 4 martie le-a devenit Ceausestilor un pretext viclean de a demola biserici. Asa s-a intamplat cu Biserica Enei. Au profitat de ravagiile facute de cutremur asupra Blocului Dunarea de langa Universitate, vecin cu biserica. In noaptea de 10 aprilie, slujba de Inviere a fost oficiata in prezenta a foarte multi oameni. Aflati cu lumanari aprinse in maini pe strazile din jurul bisericii, faptul acesta a deranjat Puterea. A doua zi, preotul paroh a primit vizita unor persoane oficiale care i-au cerut sa inchida biserica, invocand iminenta pericolului pe care l-ar fi reprezentat blocul vecin, aflat in paragina de la cutremur. La cateva nopti dupa aceea, bratul unei macarale care lucra la demolarea blocului a lovit ca din greseala turla bisericii, iar la 22 aprilie, noaptea, a fost lovit si peretele din sud. La 1 mai 1977, biserica, veche de 366 de ani, realizata in stil brancovenesc, era la pamant. Legea patrimoniului cultural national oferea garantii de protejare si conservare a monumentelor istorice. Prin desfiintarea Directiei Patrimoniului Cultural National (DCPN) in 1977, soarta cladirilor de patrimon