Criza de timp e deja avansata. Asa ca nu va putea fi evitata atacarea de urgenta a restructurarii economiei reale pe noi baze competitive. Etapa cea mai dura si cea mai grea. Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana la 1 ianuarie a.c. a avut ca principal suport o viziune politica avansata a Bruxelles-ului asupra largirii casei comune. O conjunctura favorabila extinderii, desenata in imprejurari specifice, a determinat virajul brusc de la deschiderea usilor incetul cu incetul la politica usilor larg deschise dintr-o data pentru un numar de 14 tari aspirante la aderare. Zece au intrat in mai 2004, doua (Romania si Bulgaria) au deja un stagiu de o saptamana, iar alte doua (Croatia si Turcia) sunt pe lista de asteptare. Faptul ca Romaniei i s-au deschis portile din considerente cu deosebire politice nu arunca insa nicidecum in plan secundar criteriile economice. Dimpotriva, importanta acestor criterii creste tot mai mult. De fapt, trece in prim-plan.

Iata contextul in care se nasc probleme greu de rezolvat, dupa ce, timp de 17 ani, societatea romaneasca s-a luptat cu boala grava a lipsei de eficienta in economie. De fapt, s-a luptat o jumatate de secol cu aceasta boala, dar tranzitia a agravat-o. Tratamentele aplicate pana acum, cu deosebire in anii ’90, au urmarit mai mult tinerea bolnavului "in picioare" si mai putin insanatosirea totala.

Amenda am platit-o deja. Am platit-o in primul rand in industrie, sector ce a avut de suportat greutatea personalului supraponderal, a costurilor exagerate, a risipei si a managementului prea putin performant. In acelasi timp, am platit-o prin restrangerea investitiilor interne. Din cauza ca a intarziat relansarea investitiilor, mult timp nu s-au nascut noi locuri de munca in sectoarele rentabile, cu deosebire in servicii, care sa puna in functiune pompele de bani si sa absoarba forta de munca disponibilizata din intr