Cele mai multe rezilieri ale contractului de muncă apar în primele şase luni ca urmare a neadaptării salariaţilor evalua de la bun început mediul în care intră, motiv pentru care cele mai multe demisii apar în intervalul primelor două-şase luni ale colaborării. Dacă o persoană a depăşit cele 6 luni, probabilitatea ca ea să demisioneze scade pentru încă un an şi jumătate-doi. Startul greşit poate să fie din vina candidatului sau a angajatorului. "Dacă un candidat vine în faţa mea şi spune: eu am demisionat pentru că nu-mi ofereau instrumentele necesare pentru a-mi îndeplini obiectivele, iar după cercetările mele eu văd că lucrurile aşa au stat, nu este sub nicio formă în dezavantaj. Dimpotrivă, el capătă un avantaj seminificativ. În ochii mei, el este o persoană cu o structură etică foarte bine fundamentată", ne spune Fedorovici. El crede că demisia se justifică în două situaţii: fie în situaţia în care demisionarul constată că locul lui nu mai este acolo, fie în situaţia în care aşteptările lui au fost înşelate şi poate fi culpabilizat angajatorul.

Importanţa motivaţiei demisiei este subliniată şi de Iuliana Badea, sales manager al Lugera. "În cazul în care motivaţia nu este urgentă şi importantă, ar fi mai potrivit ca angajatul să testeze piaţa şi să aibă o soluţie înainte de a demisiona.

Simplul fapt că nu ne mai place într-o firmă, că nu ne mai plac colegii sau şefii sau activitatea în sine nu reprezintă un motiv temeinic pentru a renunţa la un loc de muncă. În cazul în care vorbim de situaţii speciale, de cazuri în care activitatea nu mai poate fi continuată în condiţii optime de lucru şi poate avea şi efecte pecuniare, legale sau morale asupra angajatului, decizia de a demisiona este dovada unei maturităţi atât personale, cât şi profesionale", apreciază Badea. Ea nu vede nimic rău în demisie atât timp cât nu devine un hobby. "Este omeneşte să faci o