"Ca sa devina cineva crestin, trebuie sa aiba suflet poetic, trebuie sa fie poet. Cristos nu voieste langa El suflete "grosolane""

In urma cu saisprezece ani, intr-un decembrie luminos, putin inaintea Craciunului, se stingea din viata Cuviosul Batran Porfirie, unul din cei mai insemnati parinti ai Sfantului Munte Athos din veacul trecut. Nimeni n-a stiut in acea iarna de moartea sa, afara de cativa monahi athoniti din chilia Kavsokalivia. Iar dupa cativa ani, mormantul Parintelui a fost gasit gol. Calugarii i-au dezgropat osemintele si le-au ascuns in munti, intr-un loc tainic, inca nestiut pana astazi. Insusi Batranul Porfirie ii rugase sa faca asta, pentru ca ramasitele lui pamantesti sa nu devina mai tarziu obiecte de inchinaciune. Au ramas memorabile cuvintele sale, rostite putin inainte de moarte: "Atunci cand Cristos ne leaga pe unii de altii, nu mai exista distante. Cand voi pleca din aceasta viata, va fi mai bine. Voi fi mai aproape de voi".

Cuviosul Porfirie poate fi numit "un Cleopa al Greciei". S-a nascut in anul 1906, din parinti tarani, evlaviosi, insa foarte saraci. Copil fiind, pazea oile pe munte. A urmat numai clasa intai primara (literele le-a invatat citind Evanghelia), fiindca a fost nevoit apoi sa munceasca din greu, inca de la varsta de 7 ani. La varsta de 12 ani a plecat pe ascuns spre Athos, cu dorinta fierbinte de a urma Sfantului Ioan Kalivitul, a carui viata o citise intr-o carte pe care i-o daruise un calugar batran. La 14 ani a devenit monah, iar putin mai tarziu, Dumnezeu i-a dat darul inaintevederii - Parintele Porfirie "citea" in sufletul omului, chiar de la prima intalnire, stiind dinainte totul despre viata lui, in cele mai mici detalii, fara ca acesta sa-i fi spus vreun cuvant. La doar 18 ani, devenise unul din cei mai renumiti calugari athoniti. La 19 ani s-a imbolnavit foarte grav, fiind silit sa coboare din