Opreste-te, clipa!
O sa fie bine sau rau? Opinii despre intrarea Romaniei in Ue, luate "la cald", pe strada, in Piata Universitatii din Bucuresti
Suntem in Piata Universitatii, seara tarziu, intr-una din ultimele zile ale anului 2006. Totul e scaldat in lumina multicolora, bulevardele, cladirile, aerul. Sunt mii de masini, fluvii de oameni pe trotuare, in fata Teatrului National este o scena pe care se canta si se danseaza, un brad urias, luminat, se afla in fata la Inter, si un altul, in marea rotonda din centrul pietei. Marile cruci de piatra, amintind de mortii revolutiei, sunt putin stinghere, in aceasta atmosfera de sarbatoare. Cu 17 ani in urma, locul acesta era al intunericului, al gloantelor, al mortii, dar si al sperantelor nebune. Acum, intunericul a disparut, fetele oamenilor sunt altele, chiar si timpul pare sa curga altfel. Un ceas luminos masoara zilele, orele, minutele pana la marea clipa in care Romania va intra in Europa. Ca si acum 17 ani, traim momente de istorie. Locul acesta pare un fel de clepsidra prin care trece totul. Revolutia, mineriadele, grevele, marsurile, protestele, bucuria marilor victorii, totul trece prin Piata Universitatii, iar acum, asteptarea aceasta, a clipei europene a Romaniei, se petrece tot aici. Este locul in care vin oamenii atunci cand vor sa traiasca impreuna marile momente. De aceea sunt aici, in mijlocul acestei efervescente multicolore. Vreau sa iau pulsul strazii, vreau sa masor gandurile si sentimentele acestor romani in asteptarea unui moment istoric: 1 ianuarie 2007, clipa in care pentru noi, toti, se incheie un capitol, pentru ca altul sa inceapa. As vrea sa stiu daca oamenii sunt optimisti sau nu, daca toate schimbarile uriase ale acestor 17 ani, toate framantarile si bulversarile au lasat urme, daca sunt constienti de importanta acestor clipe, daca inteleg ca am ajuns intr-o rascruc
