Cum vine iarna, interesul nostru pentru problema energiei creste, nu insa si competenta noastra in tratarea ei. Ai zice, la cat am suferit din pricina Rusiei si cat de obsedati suntem din cauza asta, ca trebuie sa ne fi dezvoltat o oarecare expertiza in ce ii priveste. Cunoaste-ti dusmanul!, spune un vechi dicton.

Eu nu consider Rusia de azi neaparat un dusman, dar vad ca mare parte din lumea noastra politica asa o percepe. Si, daca pentru ei Rusia e dusmanul, e un dusman din care nu inteleg mare lucru, spre paguba lor.

E drept ca Rusia lui Putin e o tara atipica. Alte tari cu resurse naturale la aceste dimensiuni sunt autocratii pe fata, nu se ostenesc sa tina alegeri si nici nu distribuie bogatia provenita din petrol si gaze la cei saraci. Rusia o face.

Daca luati bugetul unui oras rusesc comparativ cu Bucurestiul, veti vedea ca la ei majoritatea banilor se cheltuiesc pe subventionarea facturilor private la incalzire, de care beneficiaza largi categorii de populatie. Daca va ui-tati la bugetul nostru, procentul e nesemnificativ, ca si numarul celor care se califica pentru acest ajutor, si el insignifiant.

Noi nu avem resurse ca sa plateasca statul factura de gaze a fiecaruia dintre noi, ei au. Si de asta la noi, de cand ne-am maturizat, presedintii si prim-ministrii stau un mandat si pe urma nu mai sunt votati, nu ca Putin, pe care il trag altii de maneca sa mai stea. Putin nu controleaza Rusia doar prin servicii secrete, controlul presei si intimidarea societatii civile.

Nimic din toate acestea nu ar functiona daca cetateanul rus nu ar fi multumit cu cat primeste de la stat fata de cat da. Dar e multumit, si atunci ridica din umeri la cum trateaza Putin presa si pe opozanti. Democratia e pretul platit pentru gazul ieftin.

Pentru a intretine si consolida acest imperiu criptodemocratic e nevoie c