Anul nou media-economic a inceput cu o apriga disputa - cauzata, posibil, si de alimentele si bauturile traditionale consumate - privind sumele incasate de anumiti demnitari care au facut parte din Comisia de privatizare a CEC.
Punctul central al comentariilor/ analizelor este acela ca ministrii si secretarii de stat in cauza sunt niste persoane lipsite de scrupule, care se bucura de banul poporului in loc sa munceasca benevol, pe salariu de demnitar si-atat.
Dispretul, repudierea si chiar ura personala au razbatut din cele mai multe texte de opinie pe aceasta tema, precum si din comentariile aferente de pe forumurile ziarelor.
Fara a dori sa exprim un punct de vedere diferit doar pentru a intra in contradictie de idei cu anumiti confrati, as avea de facut cateva obiectii in legatura cu aceasta abordare.
Ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, ori seful ANAF, Sebastian Bodu, presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu (chiar daca retras in vara din Comisie), si ceilalti domni si doamne care au participat la procesul de privatizare a CEC ar putea fi incondeiati de jurnalisti si discreditati in fata cetatenilor din zeci de motive, mai putin pentru banii primiti in urma participarii la Comisia de privatizare a CEC.
Pana una-alta, sumele pentru aceasta activitate sunt transparente, au fost ridicate conform legii, s-au platit pentru ele taxe si impozite. Pe scurt, sunt bani albi. Fata de averile pe care le-au acumulat demnitarii romani de-a lungul tranzitiei noastre superoriginale, banii acestia sunt chiar ultimii care ar trebui blamati.
Mergem mai departe. Sumele. Sumele sunt ridicol de mici in comparatie cu spagile in bani, produse de lux, excursii exotice, masini, vile, care se poarta si, mai ales, s-au purtat ani in sir in politie, la vama, la pasapoarte, in societatile comerciale cu capital
