De câte ori aud cuvântul „special“ imi dau seama ca nu este totul in regula. De câte ori aud alaturate cuvintele „taxa“ si „special“, in ceea ce priveste fiscalitatea din România, imi dau seama ca este o noua inventie. Un botez al fiscalitatii menit sa dea senzatia de normalitate unui impozit care nu este asa. Un exemplu recent este cel al „taxei speciale pentru prima inmatriculare“. De ce speciala? Pentru ca este aberanta. Pentru ca, de fapt, reprezinta noua varianta a accizelor pentru inmatricularea masinilor second hand. De ce a fost nevoie de acest botez? Pentru ca România este acum stat membru al Uniunii Europene. Pentru ca România si-a asumat capitolul „Libera circulatie a marfurilor“. Pentru ca România nu poate sa faca nota discordanta si sa impiedice marfurile din Uniunea Europeana sa intre in tara. De ce a disparut acciza la importul de masini second hand? Unul dintre motive ar fi tocmai acela ca, in Uniunea Europeana, automobilul nu este considerat un lux, ci o necesitate. Si nu poti impune taxe speciale pe necesitati. Or, din câte imi aduc eu aminte din manualele de economie, acciza a fost inventata tocmai pentru a taxa luxul. Se platesc accize pe carburanti (pe luxul de a-ti permite sa consumi din resursele neregenerabile ale solului), se platesc accize pe tutun (pe luxul de a-ti permite, constient, sa iti degradezi starea de sanatate, pentru ca ulterior, personal si impreuna cu statul, sa consumi din sumele alocate refacerii sanatatii), iar exemplele pot continua. Daca aceste principii sunt nediscutabile, in schimb, nivelul lor poate fi supus dezbaterii. Pot fi accizele oricât de mari? Evident ca nu. Din pacate, exemplul inlocuirii unei taxe cu alta nu este o noutate in România. Acum acciza a fost inlocuita de „taxa speciala“. Anul trecut, alta taxa speciala a fost inventata in România - taxa pe viciu. Aberanta in sensul fiscal al Uniunii Europene. Speci