A doua zi dupa ce a accepat demisia lui Stanislaw Wielgus din functia de arhiepiscop al Varsoviei, dupa un scandal ce a prejudiciat imaginea Bisericii Catolice poloneze, Papa Benedict al XVI-lea a indemnat ieri la "reconciliere" si "purificarea tensiunilor trecutului" in Europa. "Este important sa purificam tensiunile trecutului, promovand reconcilierea la toate nivelurile, caci doar ea permite construirea viitorului si este datatoare de speranta", a spus Suveranul Pontif in cursul intalnirii anuale cu diplomatii acreditati la Vatican. Dupa cum remarca AFP, spusele Papei au rasunat ca o evocare a dificultatilor traversate de Biserica Catolica poloneza. Totusi, Suveranul Pontif, cu toata aureola ce-l inconjoara, pare sa fi uitat ceva. Iertarea, reconcilierea, purificarea sunt imperative proprii oricarui crestin, dar nu oricum. Pacatosul e iertat DUPA ce isi marturiseste pacatele - unui preot, aproapelui sau ori comunitatii fata de care a gresit. Nu poti ierta ceea ce nu cunosti, dupa cum nu este bine sa arunci cu piatra in pacatos. Fireste, efemerul arhiepiscop al Varsoviei poate fi iertat de compatriotii sai. Iar in cazul sau indemnul papal la reconciliere si purificare este binevenit. Stanislaw Wielgus si-a recunoscut pacatul de a fi colaborat cu politia secreta comunista - e drept, recunoasterea a fost destul de tardiva, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Cum se pot insa reconcilia "la toate nivelurile" catolicii polonezi, ca si sutele de milioane de crestini din spatiul stapanit zeci de ani de ateismul comunist, cu cei ce au ajutat IN SECRET acest sistem sa ucida si sa perverteasca? Si cum pot fi purificate "tensiunile trecutului" daca ele impovareaza in continuare suflete? Mai grav, daca ele apasa chiar constiintele unor preoti, slujitori ai lui Hristos? Ce se intampla acum in Biserica poloneza este inceputul vindecarii de raul comunismului. Ieri, un ca