Noaptea de revelion s-a prelungit mult anul asta. Nu la petreceri ma refer, ci la deschiderea portilor, a granitelor, cu alte cuvinte. Daca de revelion, pe la Nadlac au tot trecut sute de oameni incoace si incolo "sa bea o cafea si sa se intoarca acasa", in schimb ditamai tirurile n-au prea trecut pe la Giurgiu, pentru ca soferii nu mai voiau sa plateasca o taxa neobisnuita pentru Uniunea Europeana. Desi chiar si Giurgiul intrase in UE, iesirea si intrarea pe-aici erau la fel de complicate ca pe vremea cand inca ne mai zbateam prin zona gri a Europei. E drept, hotararea Consiliului Local din Giurgiu este motivata de faptul ca drumul de acces in Bulgaria trece prin oras, in loc sa-l ocoleasca, eventual pe vreo autostrada. Toata lumea stie ca, de fapt, nici alte usi ale Europei unite nu ne sunt la fel de larg deschise ca pentru turistii pasnici in cautarea unei cafele. Romanii sau bulgarii care doresc sa munceasca pe un ban mai bun nu sunt priviti cu aceiasi ochi si nici primiti cu aceleasi zambete largi. In aceste cazuri, zambetele se mai ingusteaza, iar portile deschise sunt blocate dinauntru destul de ferm, ca sa nu zic cu piciorul. In rest, fericire mare cu ocazia acestei iesiri din ceea ce am fost si intrari in ceea ce visam sa fim. Daca de la prima unire, a Principatelor Romane, si pana la urmatorul eveniment de aceeasi talie, Independenta Romaniei, au trecut numai 17 ani, pana la urmatoarea unire, de la 1918, romanii aveau de asteptat ceva mai mult, vreo 41 de ani. In fine, de la aceasta mare data a istoriei noastre si pana la urmatoarea, 22 decembrie 1989, aveam sa asteptam nu mai putin de 71 de ani, trecand, e drept, si printr-o scurta perioada infloritoare, dar mai ales si mai mult prin acel desert rosu care a fost regimul totalitar comunist. Iata ca de la ultimul mare eveniment si pana la acesta perioada de asteptat a fost cea mai scurta din toata istoria