Unele instituţii acceptă chiar şi pierderi, decât să renunţe la poziţia deţinută în piaţă Estimările privind dezvoltarea sistemului bancar din ţara noastră accentuează concurenţa dintre instituţiile de credit care se luptă pentru a deţine o parte cât mai mare din piaţa românească. Iar în schimbul cotei, băncile sunt dispuse să renunţe la o rată înaltă a profitabilităţii. Un studiu realizat de divizia de cercetare a Deutsche Bank arată faptul că, în Germania, este posibilă o grupare a instituţiilor de credit în funcţie de câştigul obţinut şi de naţionalitatea acţionarului majoritar. Astfel, studiul arată că instituţiile de credit engleze şi cele olandeze sunt printre cele mai profitabile bănci din Germania, urmate de instituţiile din Franţa şi Italia. Ceea ce ar putea însemna că modelul englez sau olandez de bancă este mai bun decât cel italian sau francez. Însă, în ţara noastră, o astfel de grupare nu este posibilă. Pe lângă faptul că piaţa românească este într-un proces de expansiune rapidă, Bogdan Baltazar, consultant bancar şi fost preşedinte al BRD, subliniază faptul că produsele financiare lansate de instituţiile de credit din ţară sunt aproape similare, indiferent de naţionalitatea acţionarului majoritar. Astfel, ţinând cont de estimările ce indică o accentuare a gradului de intermediere fiananciară (totalul creditelor neguvernamentale raportat la produsul intern brut) de la circa 25%, în 2006, la aproximativ 30% în anul curent, atragerea unui număr cât mai mare de clienţi constrânge o serie de bănci să accepte diminuarea profiturilor sau chiar să înregistreze pierderi. Iar scopul final este păstrarea sau câştigarea unei poziţii în topul celor mai mari instituţii de credit după valoarea activelor. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor financiare Cucerirea unei cote de piaţă cât mai mari, dar şi aşteptările privind înteţirea competiţiei din partea instituţiilo