Noi am intrat in Europa cu caltabosi, mici, piftie, cozonaci si socata, cu Nadia Comaneci si Mihai Eminescu; ei au venit cu esenta de trandafir si celebrul iaurt, cu Victor Stoicikov si Hristo Botev. Cum se vede Europa de pe ambele maluri? Ce ne desparte? Dunarea si o traversare cu bacul, intr-un sfert de ceas. De la Craiova la Oreahovo, prima localitate bulgareasca de dincolo de Dunare, sunt vreo saptezeci de kilometri. O parte ii strabati cu masina, restul, mult mai putini, cu feribotul. E inceput de saptamâna si vremea tine cu noi. Facem aproape o ora pe drum, pâna la Bechet, dupa un popas la Sadova, unde o turma de oi ne taie calea spre Europa. In scurt timp ajungem la frontiera, unde este aproape pustiu. O doamna iese dintr-o ghereta si ne cere 30 de lei, taxa catre Administratia Porturilor Dunarii Fluviale. Ii spunem ca nu suntem cu tirul, ca nu stricam malul, ca taxele astea nu se mai platesc la bulgari si niciunde in Europa, dar nu gasim intelegere. Ajungem si in fata politistilor de frontiera, care se uita pe cartea de identitate, ne arunca o privire si ne poftesc sa mergem mai departe. Totul a durat câteva minute si putem pleca din tara. Scuipam in sân ca am vazut-o si pe-asta, ca nu ne-au cautat prin calculator, ca nu ne-au facut cu ochiul si nu ne-au poftit intr-un unghi ferit de camerele video amplasate in punct. Ajungem in apropierea feribotului. Ruta este utilizata in special de transportatori si firme de turism, pentru ca din Bechet se poate ajunge relativ repede la Sofia si de aici in Grecia sau Turcia. Intram in fata unuia dintre tirurile care vor fi transbordate cu feribotul peste Dunare, dar soferul e ingaduitor si nu se supara. Suntem români, iar el e olandez, numai bacul e bulgaresc. In România, numai de sarbatori Echipajul feribotului vorbeste numai in bulgara, asa ca nu prea te poti face inteles decât prin semne. Traversarea se face in exact 1