Uniunea Europeană şi-a lărgit graniţele, iar românilor le revine sarcina de a păzi o bună parte din această nouă frontieră. Cu ce bani, cu ce mijloace şi cât de eficient o fac - am vrut să aflăm de la faţa locului. Şi am mers la una dintre porţile Europei, la Galaţi. În a cincea zi din an, punctul de trecere a frontierei Galaţi – rutier sau Giurgiuleşti, cum i se spune după numele localităţii vecine din Republica Moldova, pare încremenit. Clădirea impozantă

Uniunea Europeană şi-a lărgit graniţele, iar românilor le revine sarcina de a păzi o bună parte din această nouă frontieră. Cu ce bani, cu ce mijloace şi cât de eficient o fac - am vrut să aflăm de la faţa locului. Şi am mers la una dintre porţile Europei, la Galaţi.

În a cincea zi din an, punctul de trecere a frontierei Galaţi – rutier sau Giurgiuleşti, cum i se spune după numele localităţii vecine din Republica Moldova, pare încremenit. Clădirea impozantă a vămii şi cea la fel de făţoasă a poliţiei de frontieră nu mai sunt, de vreo doi ani, ceva nou în zonă. Deşi arată impecabil. O combinaţie de sticlă, metal şi zidărie cu aer occidental, în ciuda aşezării geografice: estul României, estul Europei. Din când în când, câte o maşină trece graniţa dinspre podul care face legătura cu Moldova de dincolo de Prut. Controlul? O formalitate, care nu durează mai mult de două minute. Asta, pentru că în primele zile ale anului 2007, cei mai mulţi dintre moldovenii care au trecut frontiera sunt şi cetăţeni români. Aşa că nu trebuie decât să arate cartea de identitate, documentele maşinii şi cartea verde. Poliţiştii îi poftesc apoi pe teritoriul Uniunii Europene. Şi studenţii care învaţă în România trec cu uşurinţă pe la Galaţi pe baza permisului de şedere. Ar mai fi restul moldovenilor. Pentru ei, de la 1 ianuarie, au fost introduse vizele. Actul cu pricina se eliberează rapid şi