Zoltan Baczai este cosar angajat al Serviciului Public Ambient Urban (SPAU). Pregatirea lui, de fapt, este cea de strungar, dar viata l-a purtat prin multe “hotroape”, asa incat a ajus sa munceasca mai orice, pentru a-si castiga existenta. Ce e atat de diferit la acest cosar? In orice situatie, oricat de grea sau neinteleasa ar fi fost viata, el si-a gasit alinarea si raspunsurile in desenele si picturile pe care le face inca de cand era copil.
“Am terminat opt, plus doua clase, cum s-ar spune azi, profesionala”, isi incepe scurta incursiune in propriul trecut, cosarul Zoltan. Acesta ne povesteste cum inca de mic i-a placut sa picteze, sa faca schite, dar si cum soarta i-a fost potrivinica. Nu a reusit sa isi satisfaca geniul artistic pentru ca nu avea posibilitati. Asadar a ales o meserie din care se putea trai sigur atunci: strungar.
Numai ca nici pe aceasta nu a reusit sa o practice. Din anul 1973 pana in ’98 cand a fost disponibilizat pe ordonanta a muncit ca lacatus la IMMUM. Aici, sefii comunisti aveau nevoi de el nu numai ca lacatus. “De foarte multe ori, prima masura disciplinara pentru angajatii razvratiti era sa ii publice in revistele societatii. Iar pe mine, ma puneau sa le fac caricaturi pentru reviste”, a declarat Zoli.
Dupa ce a iesit pe ordonanta, doi ani de zile a stat pe somaj... Ca tot romanul. Banii insa au trecut si trebuia omul sa se gandeasca la un alt loc de munca pentru a-si intretine familia. Dupa multe cautari si-a gasit o alta meserie: coseritul. De data aceasta urma sa fie o “dragoste” fierbinte.
“Am invatat totul de la zero, pentru ca nu stiam nimic cand am venit aici. Acum imi place atat de mult si meseria si colectivul, incat nu as pleca nicaieri in alta parte”, spune strugarul-cosar.
Chiar daca salariul nu e foarte mare,
