Lucrurile in aceasta poveste (adevarata!) au mers din rau in mai rau: pe 9 februarie 1999, autoritatile libiene au retinut mai multi cetateni bulgari (personal medical) ce lucrau la Spitalul Al-Fatih din localitatea Benghazi, iar un an mai târziu, in februarie 2000, la un Tribunal al Poporului libian, a inceput un proces in care au fost inculpati sase bulgari, un libanez si noua libieni - sub o acuzatie foarte grea, anume aceea ca ar fi infectat cu virusul HIV 393 de copii libieni in spitalul mai sus amintit. Dupa un proces indelung, pe 6 mai 2004 a cazut sentinta: cinci infirmiere bulgare si un doctor palestinian erau condamnati la moarte prin impuscare. Comunitatea internationala a reactionat imediat, dar fara mare spor - cel putin deocamdata. In ajutorul copiilor libieni infectati Uniunea Europeana a donat suma de doua milioane de euro, iar tratamentul unora dintre ei a inceput in spitale din statele UE. O comisie independenta a dovedit, intre timp, ca infectia cu HIV incepuse anterior sosirii bulgarilor si ca e foarte probabil sa fie cauzata de conditiile din spital. Aceasta versiune nu a fost acceptata de autoritatile libiene - drept pentru care, desi procesul a fost rejudecat in mai 2006 (la presiunea Uniunii Europene si a altor organisme internationale), luna trecuta, pe 19 decembrie, sentinta a fost reconfirmata. Aceasta veste, sosita in pragul Craciunului, a adus din nou Bulgaria in stare de soc. Exista probe ca in timpul detentiei celor cinci infirmiere s-a folosit tortura, probabil in scopul obtinerii unor anume declaratii. E foarte probabil ca ele sa joace, in Libia, rolul tapului ispasitor. Din pacate, exista inca in lume guverne care mereu cauta vina in afara; daca se intâmpla ceva rau, vinovat este strainul - cam asa gândim si noi uneori, cam asa cred ca judeca si libienii. Cele cinci infirmiere cu pasaport bulgaresc sunt, din acest ianuarie, cetateni