„Clima o ia razna, un nor negru acopera Asia, peste tot seceta alterneaza cu inundatiile, vara seamana cu o iarna lunga, furtunile ravasesc orasele, intreprinderile continua sa produca, uzinele sa afume planeta, cresterea sa guverneze, poluarea sa creasca. E sfirsitul lumii si mi-e bine“, cinta grupul REM, rezumind situatia actuala.
Asta scrie Frédéric Beigbeder, fost copywriter convertit la literatura, in romanul sau, Egoistul romantic. Peste tot in lume, in Europa mai ales, muzica isi alege tabara. Unii proslavesc Apocalipsa pe care o traim, altii vor sa salveze lumea, intregi curente muzicale se aliaza impotriva politicienilor, artistii iau pozitii publice care de care mai diverse. Niciodata muzica n-a trait mai in prezent, niciodata n-a avut o influenta mai mare asupra societatii. Zeci de festivaluri au loc cu singurul scop de a promova valori umane, atitudini politice si chiar curente filozofice.
U2, Nine Inch Nails, Radiohead, Coldplay, Faithless, Eminem, Noir Désir, Audioslave, Yann Tiersen, Peter Gabriel, Roger Waters, Pink Floyd, Green Day, Metallica, Red Hot Chilli Peppers, Pearl Jam si mii de alti muzicieni isi folosesc vocea si notorietatea nu pentru a face bani, ci, in primul rind, pentru a exprima ingrijorarea, teama si nesiguranta unei lumi care a inventat deja toate mijloacele necesare pentru a se autodistruge. Marsurile politice, ecologiste, anarhiste, antirasiste, antinucleare, pacifiste, impotriva saraciei, anti-SIDA si de care or mai fi sint insotite de muzica celor ce stiu ca celebritatea nu-i scuteste de datoria de cetateni si de cultivarea propriei constiinte civice.
in acest timp, in Romania, o tara trecuta prin cumplita experienta a totalitarismului, o tara in care nivelul de respect al alesilor politici pentru alegatori se masoara in milimetri, o tara in care intelectualii au fost fugariti cu bita prin Piata U
