De citiva ani buni, titlurile cele mai semnificative din productia literara romaneasca apartin prozei. Anul 2006 nu aduce nici o surpriza in acest sens; tendinta pare, dimpotriva, sa se accentueze. Formulele prozastice se prezinta tot mai diversificate, oferta intinzindu-se de la fresca (Radu Tuculescu, Povestirile mameibatrine, Radu Aldulescu, Mirii nemuririi, Eugen Uricaru, Supunerea) la microrealism (Filip si Matei Florian, Baiuteii) si autofictiune (Cezar Paul-Badescu, Luminita, mon amour), de la proza actualitatii, a cotidianului (ilustrata insa de la o vreme de autori de a doua mina ca Dan Miron sau Tudor Lavric) la proza estetizanta (Ara Septilici, Dublul, un roman, Sergiu Singer, Pioneze si hirtie albastra), poematic-fantasmagorica (Ana-Maria Sandu, Fata din casa vagon, Cristian Robu-Corcan, Gravura in mi bemol, Nicolae Strambeanu, Scrisoarea pe care nu o vei citi niciodata) sau la aceea ludica, fabulatorie si experimentala (Petru Cimpoesu, Christina Domestica si Vinatorii de suflete, Florina Ilis, Cinci nori colorati pe cerul de rasarit), de la politic si istorie (Constantin Toiu, Istorisirile Signorei Sisi, Ion Cretu, Calatorul) la fantasy (Razvan Radulescu, Teodosie cel Mic), de la gravitate la parodie, de la introspectie la aventura s.a.m.d. (Interesanta ar putea fi revenirea in actualitate a romanului istoric, prin carti ca Manuc de Victoria Comnea sau Evghenitii de Constanta Vintila Ghitulescu) – adesea retetele se amesteca, uneori firesc, alteori in mod fortat, cartile (in mare parte romane) se structureaza compozit, pe mai multe etaje, si conform mai multor partituri. Tipologia este pur orientativa si intrucitva procustiana. in ce ma priveste, mizez in special pe trei titluri din tabloul (incomplet, subiectiv) pe care tocmai l-am schitat: Teodosie cel mic, Christina Domestica…, Povestirile mameibatrine, carti asupra carora nu mai insist acum, pentru c