Va mai aduceti aminte de Blandul Ben? Era un urs imens, bland cu stapanii, dar care nu se ferea sa mai traga cate o laba peste bot celor care i se pareau lui dusmanosi fata de cei ce-l hraneau. Altfel namila paroasa era deosebit de simpatica. Imediat dupa prima mineriada am avut ocazia sa-l cunosc pe Miron Cozma. Era un individ absolut rezonabil, lovit crunt de paranoia, dar foarte bland cu ortacii sai, pentru care ar fi fost in stare sa se ia de gat cu oricine. Asta a facut cateva luni mai tarziu la a doua mineriada. Toata lumea a condamnat atunci atitudinea lui Cozma. Dar Justitia nu si-a spus cuvantul la timp si "Luceafarul Huilei" a inceput sa cresca in importanta. A inceput sa calce oameni pe trecerea de pietoni, pentru ca deja legile circulatiei au devenit facultative pentru el. A inceput sa devina atat de important, chiar daca era iubit de oameni pentru blandetea lui, incat avea nevoie de garzi de corp. A inceput sa bata politisti sa injure magistrati si sa devina protector de nadejde pentru mai multi infractori celebri printre care si Zaher Iskandarani. Dar pentru ortaci, Cozma continua sa fie un om bun, bland si acestia il iubeau. Drept dovada l-au urmat orbeste in ultima mineriada, din 1996. L-am vizitat pe Cozma de doua ori in puscarie. Prima data la Rahova si a doua oara la Craiova. L-am gasit tot bland si supus. Dar nu am putut sa nu remarc gesturi de furie cand gardienii nu executau in tocmai ordinele primite de la "Luceafar". Am avut ocazia sa tin in mana, prima data cand l-am vizitat pe Cozma, un caiet plin cu poeziile scrise de liderul minierilor inca inainte de prima mineriada. Latura lirica a fiintei sale nu l-a impiedicat pe acesta sa se puna de mai multe ori in fruntea ortacilor si sa atace Capitala. Sa bata tot ce a prins in cale, in special pe intelectuali. Motivatia instantei pentru eliberarea prematura din puscarie a lui Cozma imi pare c