Indata dupa Craciun, s-a stins din viata, la Brasov, dr. Ovidiu Margineanu. Numerosi brasoveni au tinut sa fie de fata la ceremonia inmormintarii, in micul cimitir de linga Poarta Schei, unde odihnea mai dinainte sotia sa, germanista Ioana Baciu Margineanu.
Ambii soti s-au impus atentiei si au cistigat pretuire unanima in urma sirguintei depuse, ani de zile, pentru ca scrierile poetului Stefan Baciu – fratele mai mare al Ioanei –, disparut in exil indepartat, la Honolulu, sa ajunga in miinile compatriotilor carora le fusesera destinate si sa ocupe locul meritat in patrimoniul literar romanesc. Gratie stradaniei lor marinimoase, au fost publicate, rind pe rind, volume de versuri (incepind cu acele precoce Poeme ale poetului tinar, premiate in 1934, cind autorul era inca elev pe bancile vestitului liceu „Andrei Saguna“), culegeri de amintiri, publicistica, de o valoare incontestabila, cum atesta atitea ecouri stirnite in presa si printre cititorii zilelor noastre. Nici un efort nu era de prisos, la fiece noua aparitie de carte, pentru a organiza evocari ale poetului in librarii frecventate din Bucuresti sau la Biblioteca judeteana „Gh. Baritiu“ de sub Timpa.
Destui participanti pastreaza in memorie, nesters, momentul comemorativ cind s-a asezat pe zidul locuintei parintesti, aflata in preajma Liceului Saguna, o placa omagiala. Atunci, sora poetului a fost sufletul adunarii, incredintata ca se facea un pas decisiv catre visul de a obtine statut de „casa memoriala“ pentru imobilul unde fratii copilarisera. Ea n-a avut parte sa-si vada visul concretizat. Ramas singur, dr. Margineanu s-a devotat cu totul indeplinirii vointei testamentare a Ioanei. A investit, in acest scop, resursele personale, pina la sacrificiu. Datorita zelului sau altruist, insistentelor si intelegerii gasite la unele foruri cu putere locala, Casa memoriala era inaugurata var
