Michael Shafir, unul dintre cei mai importanti specialisti in analiza sistemului comunist, profesor la Babes-Bolyai, critica utilizarea termenului de genocid, pune in discutie acuratetea unor cifre si importanta data legionarilor
- Cum calificati raportul Tismaneanu?
- Necesar.
- Dar e bun, e prost?
- Este, din pacate, departe, foarte departe chiar, de a raspunde necesitatilor carora era menit sa le raspunda.
- Adica?
- Lasati-ma intai sa va explic care e partea buna. Pentru ca exista si o parte buna. Exista cateva capitole in raport unde nu as schimba nici macar o virgula.
(...) Spre deosebire de acest lucru, ceea ce deranjeaza sunt patru lucruri principale: in primul rand el nu-si indeplineste menirea, pentru ca scopul acestui raport, daca l-am inteles eu bine, este acela de a produce un document istoric, care sa puna capat subiectivitatii memoriei. (...)
A fost sau nu genocid sub comunism?
- Din nou, la ce capitol va referiti?
- Ma refer, pentru a incepe, la capitolul care ar fi trebuit sa fie capitolul principal al acestui raport, unde se vorbeste despre persecutii, despre felul cum sistemul inabusea si persecuta membrii societatii si unde este folosita o terminologie inexacta. De exemplu, abunda in raport termenul de genocid. Or, termenul de genocid, pentru un om de stiinta, are astazi o definitie foarte exacta.
Definitia este cea adoptata de Organizatia Natiunilor Unite in anul 1948 si care, desigur, poate fi imbunatatita, cu conditia sa o discuti. Dar sa folosesti termenul de genocid cand ai de-a face, de fapt, cu crime impotriva umanitatii, care sunt altceva, produce o confuzie. Nicaieri in sistemul comunist nu
