La Teheran nu se citeşte numai Lolita. Se citeşte, de asemenea, şi Hannah Arendt, Karl Popper, Jurgen Habermas şi Richard Rorty. În Iran are loc o Revoluţie de Catifea inspirată de filosofii liberali occidentali. Regimul teocratic al ayatollah-ului reprimă cu violenţă demonstraţiile studenţeşti în favoarea libertăţii de exprimare şi a drepturilor femeilor. Disidenţii sînt închişi, bătuţi, torturaţi şi apoi li se pierde urma. Noi auzim foarte puţine despre acestea, iar din partea liberalilor americani şi europeni s-a auzit doar un răspuns prea stins. Tinerii iranieni mor pentru valorile liberale pe care noi, în Statele Unite, le considerăm un dat: democraţie, libertate de exprimare şi de adunare, drepturile femeilor, pluralism de idei, dreptul la opoziţie paşnică.
O carte nouă şi înflăcărată de Danny Postel, Citind "Criza legitimităţii" la Teheran, îi atacă pe liberalii americani pentru lipsa lor de vlagă. Miza este acum tot atît de mare pe cît era în Bosnia şi Kosovo în anii â90. Iranul este tot atît de copt pentru schimbare, pe cît era Cehoslovacia în 1989. Parte a problemei - argumentează Postel - este că neo-şarlatanii lui Bush au furat agenda liberalismului american cu retorica lor despre democraţie şi libertate, un discurs care pare idealist, dar care, evident, nu este, aşa cum se vădeşte în Iran.
Intelectualii iranieni văd lucrurile mai limpede decît noi. Ei doresc sprijinul intelectualilor şi ONG-urilor, dar nu acceptă orice ingerinţă din partea Guvernului şi, cu siguranţă, nu o intervenţie armată. Există o linie foarte subţire, pe care Shirin Ebadi, laureata iraniană al Premiului Nobel pentru pace, a evidenţiat-o, făcînd apel la "apărătorii drepturilor omului, profesorii universitari, organizaţiile neguvernamentale internaţionale" să sprijine lupta pentru drepturile omului în Iran. "Toţi apărătorii drepturilor omului - a spus ea - sînt memb
