Din casa cu nr. 28 din strada Nicolae Filipescu n-a mai rămas decît o faţadă laterală, destul de banală, pe care proprietarii, care vor construi altceva, au primit indicaţia s-o păstreze. Restul terenului, acum ras ca în palmă, mai cuprindea dependinţele din fundul curţii, mizeroase. Fusese acolo grădina cu gazon şi flori, altădată, demult. Casa însăşi era orientată, ca şi cea din spatele său, a doctorilor Daniel, cu intrarea principală spre curte. Lipseşte din lista monumentelor istorice, deşi, în 1990, cînd Andrei Pleşu era ministrul Culturii, a existat o încercare de a-i acorda statutul de casă memorială.

În vara anului 1877, cînd în Bucureşti era un du-te-vino al trupelor ruseşti în trecere spre Dunăre, aici a fost găzduit generalul prinţ Obolenski. Acesta era comandantul regimentului Preobrajenski şi fusese trimis să inspecteze depozitul de furnituri al armatei ţarului. În noaptea următoare sosirii sale, depozitul de la Cotroceni a luat foc, ca să acopere fraudele din cauza cărora venise inspectorul. Casa era nouă pe vremea Războiului de independenţă.

După primul război mondial, a intrat aici o altă familie: părinţii, cu un băiat şi o fată (cealaltă copilă mi se pare că murise). Noul locatar îşi avea numele pe cutia de scrisori: "General Holban". Ştefan Holban (1869-1939) fusese în 1910-1912 ataşat militar la Sankt-Petersburg, luase parte la luptele din Dobrogea în 1916 şi comandase o divizie în Transilvania, doi ani mai tîrziu. Despre acele zile îşi amintea cu mîndrie Maria Holban, întrebată, după mai bine de şaizeci de ani, cînd a fost prima oară la Cluj: "În 1918, cu tata, ca să instalăm autorităţile româneşti"! Generalul avea să fie chiar guvernator militar al Budapestei, fiind apoi, la rugămintea personală a regelui Ferdinand, ministru de Război în efemerul Guvern Take Ionescu.

Fiica lui, frumoasa tînără de pe scara de la Cetăţuia, în