M-a intrigat, de fiecare dată, respectul cvasireligios cu care erau citate, de către unii postmodernişti autohtoni, contribuţiile teoretice ale lui Lyotard. M-a iritat, deasemenea, admiraţia necondiţionată, frizînd - din nou - adoraţia mistică, faţă de Foucault şi Derrida. Dar nu despre rezervele sau idiosincraziile mele vreau să vorbesc, ci despre o carte care radiografiază, necruţător, ceea ce universităţile americane au consacrat sub numele de French Theory. Titlul cărţii, Filosofia canibală (La Table Ronde, 2006), intrigă şi - de ce să n-o recunoaştem - stimulează apetitul nostru pentru senzaţional. Adevăratul şoc vine însă odată cu subtitlul: Teoria minciunii, a mutilării, sau aproprierea totalitară la Derrida, Deleuze, Foucault şi Lyotard.
Se vede imediat că autorul, Lucien Oulahbib, nu are nici un fel de complexe: textul său, impecabil documentat şi împingînd analizele în profunzime, capătă pe alocuri alura unui pamflet vitriolant. Oulahbib, profesor de ştiinţe politice la Paris X, a publicat şi alte lucrări (despre nihilismul francez contemporan, despre minorităţile islamice etc.) la edituri mai puţin cunoscute. Cum, de data aceasta, tipăreşte la un editor cu prestigiu, normal ar fi ca studiul lui să fie comentat; e foarte probabil însă că mulţi se vor preface că nu l-au citit şi că nici măcar n-au auzit de el.
Demonstraţia vizează, desigur, French Theory în dimensiunea ei filosofică, dar reamintirea unor lucrări de poziţie politice ale reprezentanţilor ei nu e deloc lipsită de interes. Foucault a fost un admirator al revoluţiei islamice iraniene şi a declarat, în mai multe rînduri, că atenţia pe care au acordat-o el şi colegii săi lui Nietzsche şi Bataille însemna "singura cale de acces către ceea ce noi aşteptam de la comunism". Pentru Derrida, 11 septembrie a reprezentat o "maladie autoimună" (!), iar Bin Laden - un fenomen de "reactivitat
