- Diverse - nr. 249 / 12 Ianuarie, 2007 Suntem intrati in UE! Acest sentiment de apartenenta europeana l-am trait cu adevarat chiar din prima zi a acestui an, cand spre dimineata, trezit din somn, dupa o noapte de sarbatoare, la poarta casei mele batea de zor un colindator, un urator venit de aiurea ce dorea sa-i deschid cu gandul a ma sorcovi cum este obiceiul pamantului si a-mi ura la multi ani. Nu mare mi-a fost mirarea sa constat ca primul colindator al acestui inceput de an a fost chiar un om surdomut, care cu o nuia rupta dintr-o matura de curte si-a incropit o sorcova, atarnand de ea cateva ghirlande de hartie creponata. A inceput sa ma sorcoveasca cu ea pe spate, si, cu o voce nearticulata, sa imi ureze in felul lui, intr-o incantatie continua si afona, un UE repetat pana la exasperare UE-UE... ce m-a dezmeticit de-a binelea, amintindu-mi ca, din prima zi a acestui inceput de an suntem intrati in Europa - UE-UE! Fara fraze pompoase, fara cuvinte si adulatii incarcate de metafore, despuind cuvantul pana la silabisire. Ce coincidenta ciudata facuta de un surdomut, odata cu intrarea noastra in Europa sau, mai bine zis, alipirea noastra de restul Europei. De fapt, anul a inceput in explozii de artificii si de straluminare cereasca, ce pentru cateva clipe ne-a luminat fetele si ne-a dat iluzia unei fericiri extaziante, ce a tinut doar cat feeria acestor straluminari ceresti, franturi de o clipa, ducandu-ne cu gandul a visa la un maine mai bun decat astazi. Da, in fata Europei ne prezentam ferchezuiti si spasiti, asa cum si-a dorit Europa sa ne vada, curati in cuget si-n simtiri, dar cu sufletul mare cat roata lumii, despuiati pana la piele, fara fabrici, fara industrie, fara atatea si atatea zacaminte si bogatii naturale, date toate pe te miri ce contracte altora, pana la epuizarea lor, cu munti de fier vechi si datorii pe masura, fara agricultura, urmand ca pain