Vitan. Cum intri, din praful bulevardier al Vitanului, în mall, în primul rînd ţi se schimbă aerul. Condiţionat, vara ţi se dă cu răcoare, iarna cu căldură, cît să simţi că ai părăsit capriciile realităţii de afară. Mai apoi, cu cît înaintezi pe pardoseala lucioasă şi impecabil de curată, printre şirul de magazine de firmă, care ademenesc bietele buzunare, ca nişte harpii de meserie ce sînt, cum colinzi aşa cu ochii la balonaşe şi iluzii de high life, dacă eşti predispus la slăbiciune de înger, ţi se poate schimba, încet, încet, şi aerul lăuntric. Care devine unul uşor absent, de om cu prea mulţi bani şi doar o bucurie: să se plimbe; buzele încep să ţi se întredeschidă (asta accentuează mina de plictiseală) şi chiar mersul să devină altul de ajungi să păşeşti niţel altfel decît cum o faci în lumea din afară, cu capul dat uşor pe spate, cu ochii semiînchişi, judecînd pe toată lumea. Cum păşeşti şi mai înlăuntrul mall-ului, dacă eşti de gen feminin, vei observa că unghiile îţi devin dintr-odată lungi şi false şi capătă o ciudată nevoie de a tot înlătura şuviţa impecabilă şi blondă de pe frunte; dacă eşti masculin şi îmbrăcat la costum fără cravată, îţi va tot veni să scoţi, într-un impuls necunoscut, mobilul (chit că ai sau nu nevoie de el).

Cînd intri în mall-ul din Vitan trebuie s-o faci cu evlavie; în definitiv, este primul care a lansat metamorfoza instantanee a omului de rînd în brandul "mall-istului". Aici nu se mai merge oricum şi, dacă întrebi vînzătoarele de după tejghelele lucitoare, care sînt cele mai contaminate, n-ar trebui să o facă oricine. (Mai de mult, venind de la o sală de fitness din apropiere, îmbrăcată sport, am avut tupeul să cer o brăţară într-un magazin de bijuterii de parter: e de aur alb, doamnă, nu de argint!)

Dincolo de uşile turnante, se deschide aşadar mai mult decît un centru comercial de lux, se deschide un mic orăşel,