Se intimpla uneori sa ramii cu gura cascata la deciziile pe care le iau capetele luminate ce-si framinta neuronii fosforescenti pentru binele tarii. Mi-e greu sa inteleg ce resorturi nebanuite se afla in spatele deciziei guvernantilor de a transforma faleza braileana a Dunarii in zona libera si ma trec fiori la gindul ca in acelasi fel se iau hotariri, poate mai importante, care "rezolva" cu o semnatura si o contrasemnatura destinele a milioane de romani.
O fi vreo boala a cuiva bine catarat prin ministere care si-a propus sa-si bata joc de braileni, ba sicanindu-i cu mia de hectare, ba intepindu-i cu portul Brailei, iar acum, hodoronc-tronc, punind sare pe rana cu statutul de zona libera oferit falezei orasului. Fara indoiala, e greu de crezut ca faleza va fi imprejmuita cu gard si ca adolescentii va trebui sa-si scoata permis de trecere de la APDM Galati pentru a se saruta pe bancile de pe malul Dunarii. Insa daca am porni de la premiza ca in Romania legile sint respectate si, pe cale de consecinta, ca hotarirea Guvernului ar intra in vigoare respectindu-se reglementarile legislative privind zonele libere, rezultatul ar fi transformarea celei mai frumoase parti a orasului intr-un perimetru in care oamenii de rind nu au acces.
Imi place sa cred ca totul este doar o furtuna intr-un pahar cu apa si ca cei care au aruncat piatra in lac vor binevoi sa o si scoata revenind asupra halucinantei hotariri. Desi, avind in vedere experienta pe care o avem legata de Hotaririle de Guvern cu care am avut de-a face, nefiresti si, uneori, neconstitutionale, cum a fost cea de punere pe tava CLM Galati a celor 1.000 de hectare din judetul Braila, balmajeala legislativa care nu a fost clarificata nici acum, tare mi-e teama de consecintele acestei "mici erori". Si mi-e teama de staruinta in "greseala" a autoritatilor galatene care au primit cadou o ditamai faleza
