In 2006 am discutat si am intors pe toate fetele intrebarea: "Intram inUE in 2007 sau in 2008?", dar ne-am preocupat putin de consecintele aderarii. Acum lucrurile s-au schimbat. Se vorbeste despre pretul alimentelor si despre cum putem calatori intr-o tara sau alta: cu buletinul sau cu pasaportul? Asistam la un amestec de entuziasm si ingrijorare si la destul de multa confuzie. Oricum, mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza, romanii incep sa faca tot mai mult trimitere la standardele europene in materie pentru bunuri si servicii, inclusiv pentru cele publice, si incep sa aiba mai multe pretentii de la autoritati. Si e de asteptat ca acest tip de presiune la care este supusa administratia publica sa creasca masiv in perioada urmatoare. Ceea ce s-a intamplat la sfarsitul de saptamana la Giurgiu asa se explica. Fara sentimentul generalizat ca asa ceva nu poate fi acceptat intr-o tara din UE, revolta impotriva taxelor instituite de primaria de acolo foarte probabil nu s-ar fi declansat. Chiar daca deficitul de competenta si eficienta ramane o problema majora pentru sistemul institutiilor de stat, macar la nivelul atitudinii exista, categoric, si schimbari in bine. Ceva ce foarte probabil ar fi fost imposibil daca nu ar fi existat constrangerile impuse de proiectul aderarii la Uniunea Europeana. 2007 va fi un an aniversar. In martie se implinesc 50 de ani de la semnareaTratatului de la Roma, considerat actul de nastere simbolic al UE. Pentru a marca momentul, Germania, care detine in prima jumatate a anului presedintia Uniunii, va cere tuturor liderilor tarilor membre sa semneze un document, Declaratia de la Berlin, care sa reafirme valorile fundamentale si viziunea care stau la baza proiectului european. La prima vedere, pare sa fie un gest mai degraba ceremonial, care nu are de ce sa creeze probleme initiatorilor. Nu e chiar asa, daca textul Declaratiei isi prop