De ieri, pentru un an, Consiliul Superior al Magistraturii, teoretic – forul suprem al justitiei, are o noua conducere. Presedintele, judecatorul Anton Pandrea, un reputat penalist, si tanarul vice, procurorul Dan Chiujdea, pot alcatui un tandem care sa imbine armonios vasta experienta a primului cu elanul celui de-al doilea, insufland o stare de spirit pozitiva si activa intregului consiliu. De la care, desi, prin lege, i s-au acordat atributii sporite, chiar totale, se asteapta de prea multa vreme sa aduca justitia romana la nivelul celei europene. E o exigenta de care, dupa 1 ianuarie, nu se poate deroba, dar care, neindeplinita, poate atrage sanctiuni drastice, mergand pana la nerecunoasterea hotararilor instantelor romanesti in restul UE. Or, pe agenda CSM sunt multe restante. Frecusul steril dintre ministrul justitiei si consiliu, intretinut si de tendintele autoritariste ale Monicai Macovei, toleranta fata de abaterile multor magistrati, insuficienta implicare in unificarea practicii judiciare, ceea ce duce aberant la solutii diametral opuse in spete identice de la o instanta la alta, superficialitatea cu care multi procurori, dupa ce le taraganeaza nepermis, trimit dosarele in instanta cu erori de procedura si chiar cu interpretari stranii ale probelor, tergiversarea proceselor sub motive subrede, multe altele asemenea incarca agenda CSM. Iar proteste gen cel al Asociatiei Victimelor Magistratilor, care au perturbat sedinta de ieri, deranjandu-l pe seful statului, nu trebuie persiflate. Numeroasele hotarari ale CEDO prin care justitia romana e pusa la colt sunt o dovada ca exista inca destui magistrati romani care nu inteleg ca independenta sau inamovilitatea lor nu inseamna imunitate in fata legii si a adevarului faptic si juridic.