La o masă rotundă organizată la Paris de către Centrul de Studii şi Cercetări Internaţionale, s-a discutat despre democratizarea din ţările vecine UE (statut tocmai depăşit de România). Expansiunea democraţiei în această regiune are de luptat cu populismul şi cu influenţa rusă, dar şi cu percepţia Uniunii Europene ca un fel de refugiu pentru elite şi un bun punct de plecare pentru cariere. Am preluat din ziarul Le Monde (24-25 decembrie 2006) un fragment din interviul acordat pe această temă de către Ivan Krastev, politolog, preşedintele Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia.

"(...) Nu există nicăieri pe lume o regiune unde scepticismul faţă de democraţie să fie mai răspîndit decît în Europa centrală şi orientală. Unde este anunţatul triumf al democraţiei? Unii au crezut în el, alţii mai cred încă, dar discuţiile par a se duce într-o sală de bal unde oamenii continuă să danseze deşi muzica e oprită. Intensitatea speranţei democratice, în anii de după căderea comunismului, a fost determinată de dimensiunea profundă a mişcării antitotalitare din aceste societăţi. Şi impregnarea marxistă a avut rolul ei: toată lumea credea că democraţia este noul viitor luminos. Şi apoi, Occidentul era singurul model disponibil, cu cele două variante, Statele Unite care spuneau Ťfiţi ca noi» şi Europa care spunea Ťfiţi unul dintre noi».

Şi credeţi că aceste ingrediente au dispărut?

Cred că asistăm la sfîrşitul unui lung deceniu, cel început în 1990. Şi Statele Unite, şi Uniunea Europeană, cei doi sponsori ai democratizării în Europa de Est, îşi pierd din prestigiu. Puterea americană a fost delegitimată de intervenţia în Irak şi democraţia a fost percepută ca un proiect american. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, scepticismul e determinat de sfîrşitul extinderii. Toată lumea crede că, în deceniul următor, UE nu va mai primi noi membri şi ţările acţio