Partidul Social Democrat este in continuare nemultumit de cota unica de impozitare si a actionat in consecinta, votand impotriva bugetului de stat pentru anul pe care tocmai l-am inceput. Problema social-democratilor nu este insa una care sa priveasca volumul incasarilor sau performantele economice obtinute prin aplicarea masurii fiscale.

In spatiul public ei se arata nemultumiti ca decizia i-ar fi facut pe bogati sa fie mai bogati si pe saraci sa fie si mai saraci.

De altfel, mai toate discutiile care se invart in aceasta zona tind sa ramana la stadiul opozitiei dintre stanga si dreapta, dintre liberalism si socialism. Prima problema care se ridica aici este ca o cota unica nu este, si nu ar trebui sa fie, sub apanajul dreptei, ci si al sustinatorilor ideilor de stanga, desi ar putea parea surprinzator.

De ce? Pentru ca satisface solicitarea stangii ca persoanele cu venituri ridicate sa plateasca mai mult decat cele cu venituri considerabil mai mici, iar lucrul acesta se intampla, din moment ce 16% dintr-un venit de un miliard de lei reprezinta mai mult decat 16% din 1.000 de lei.

Solutii teoretice pentru un sistem echitabil exista, insa ele sunt inaplicabile si periculoase: impozitarea printr-o suma fixa sau privatizarea serviciilor publice pentru a le reda pietei.

Pe de alta parte, daca dumneavoastra, un investitor - sa presupunem - ati avea de ales intre un stat in care functioneaza o cota unica de 25% si un alt stat cu sistem progresiv, care prevede impozite diferentiate de la 1 la 5%, ati alege prima varianta numai pentru ca ar fi nedrept altfel?! Probabil ca nu.

Un impozit de 5% este evident mai profitabil pentru afacerea unui investitor decat unul de 25% si ati alege un sistem fiscal progresiv. Asadar, fiscalitatea liberala atrage investitii nu pentru ca se cheama "cota unica", ci pentru c