Un foarte amuzant şi aproape molipsitor articol ne oferă Cătălin Sturza pe ultima pagină a revistei CULTURA (Anul II, nr. 53, 21 decembrie 2006). Deşi titlul ne-ar putea ţine departe (Armonia elucubrativ paranominală a editurilor româneşti), o dată ce începem lectura, nu mai avem cale de întors: râdem şi citim în parte despre Armonia, Adevăr Divin, LVS Crepuscul, Rosmarin, Shambala, Incitatus, Demiurg, Pedro Bingo, Dacia Europa Nova, Matrix Rom şi altele, şi altele. Toate - edituri. Sau mai exact, una mai editură decât alta, după cum ne sugerează umorul lui Cătălin Sturza. Criteriile de publicare sunt - dintru-nceput - misterioase; şi nu se limpezesc cu nimic la foiletare. Prilej, desigur de glosare, de fantazare şi de categorizare pentru autorul articolului. În funcţie de gabarit sau de potenţa financiară, în funcţie de perspicacitate sau de frecvenţa dialogurilor cu mesageri ai altor lumi, practic, oricine îşi poate vedea numele pe o copertă. Copertă dincolo de care, e adevărat, nici cititorii nu se prea aventurează. Subscriu, din poignet şi din sprânceana ridicată, pasajului final: "Nici o rudă, vagaboandă sau miliardară, nu poate concura, însă, cu editura Om sărac, om bogat, unde se publică lucrări ştiinţifice despre rezolvarea, în cel puţin două sute de episoade, a ecuaţiilor diferenţiale. Cireaşa de pe tortul familiei rămâne, totuşi, pentru mine, editura Amurg sentimental. Pot să stau, ore în şir, să-mi imaginez coada de trecute vieţi de doamne şi domniţe care aşteaptă, cuminţi, în faţa porţii, cu manuscrisele în sacoşă şi cu lacrimile în colţul ochilor; fiecare se înfioară şi tremură ca frunza când aude tiparniţa sortită să-i împrăştie suferinţele spre cele patru puncte cardinale." Intuind că în spatele acestor note stă o plimbare la pas prin Târgul de Carte Gaudeamus şi nefiindu-mi tocmai străină activitatea, adaug în listă încă opt titluri. Plus dovada ologr