Senzationalul nu are limite. "25 de milioane de dolari! 30 de milioane! Ofera cineva mai mult? Adjudecat!".
N-ar fi exclus ca, intr-o buna zi, stirea despre vanzarea franghiei lui Saddam la o casa americana de licitatii sa bata recordul la categoria "people" pe fluxul agentiilor de presa din intreaga lume. Prima pagina a publicatiilor de pe mapamond ar recompune, atunci, la unison scena spanzurarii unui tiran, titrand, eventual: "Istoria se razbuna! Iata pretul lui Saddam: 148 de siiti din Doujail, ucisi la comanda lui, dupa un atentat esuat asupra convoiului prezidential, in 1982, pentru care americanii au platit, in razboiul din Irak, cu moartea a 3.000 de soldati si ranirea a 22.000 ".
Dincolo de anecdotica sordida, sugerata noua de intentia recenta a unui saudit de a cumpara franghia cu care a fost spanzurat presedintele Irakului, troneaza imparateste goana dupa senzational. Eticheta de "marca" fara de care comunicarea - in era Internetului mai mult ca oricand - nu pare sa-si mai gaseasca justificarea. Stim, de pilda, ca, undeva, s-a "confectionat" cel mai mare tort de pe planeta, ba chiar si cea mai mare coliva; la intervale potrivite, atat cat sa nu intram in amorteala, aflam ca a fost doborat, in fractiuni de secunda, recordul escaladarii Everestului; ca avem "eroi" in scrisul cu mana stanga, iar celebrului Bruce Lee, demult plecat in lumea de dincolo, i-a luat-o inainte, in tehnica artelor martiale, un confrate de pe continent. Nu stim insa, cu exactitate, cine a castigat, in secret, cursa inarmarilor nucleare; cati oameni sfarsesc zilnic de foamete, boli si frig pe cea mai frumoasa si daruita planeta din Universul nostru si de ce iau drumul ascezei din ce in ce mai multi tineri care pierd (sau refuza!) datele realitatii - sufocate de lupta fara sfarsit pentru bogatiile pamantesti.
Altfel spus, am uitat ca nu suntem nemuritori, ca nu putem s
