Nu credeam ca la Pucelle, Fecioara din Plescoi, campioana lui Basescu, ii poate trage regelui ei o asemenea lovitura in sale. Deci: d-na Udrea afirma ca premierul Tariceanu a exercitat in scris un trafic de influenta cu miza enorma, cerandu-i presedintelui Basescu sa intervina la Parchet in favoarea lui Dinu Patriciu. Potrivit d-nei Udrea, dl.
Basescu a calificat scrisoarea cu pricina drept act al unor "mafioti care asa inteleg sa conduca tara si guvernul". Presedintele afirma acum ca exista "ceva" in arhiva de la Cotroceni in legatura cu o interventie a lui Tariceanu care "l-a suparat".
Prin urmare, daca se gaseste un document care sa probeze fapta, atunci: premierul Tariceanu se face vinovat de zisa infractiune pentru care trebuie sa raspunda in instanta.
Se face de asemenea vinovat de minciuna publica, pentru ca a afirmat ca nimic nu e adevarat, totul e o facatura. Pana aici toate bune pentru d-na Udrea si ce vrea ea. Numai ca logica trebuie sa mearga inainte: d-na Udrea tocmai s-a autodenuntat pentru tainuire a unei infractiuni deosebit de grave.
In calitate de consilier prezidential si jurista, Elena Udrea era datoare sa atraga atentia presedintelui ca documentul trebuie inaintat organelor abilitate pentru ancheta penala. Daca presedintele refuza, d-na consilier Udrea nu avea alta solutie decat sa-si dea demisia facand public motivul.
Ce a facut d-sa? A pastrat "in poseta", nici macar ca un Catavencu, care santaja pe loc, ci ca o Agamita, care, la un an dupa, pac! la Rasboiul. Astfel, d-na Udrea a folosit in nume si scop personal date confidentiale la care a avut acces prin functia de consilier prezidential - alta infractiune.
Iar daca tupeul ar fi in Codul Penal, d-na Mita Agamita ar face inchisoare pe viata: sa spui ca ai uitat ("si clopoteii... imi tiuie urechile...") si pe urma ti-ai amin
