Ca le va prii taranilor in Europa, e greu de spus. Pâna sa puna insa mâna pe matura si sa-si descurce batatura, oltenasii apeleaza la ce stiu ei: la noroc. Ii ajuta Marin Dinu, potcovarul satului, care, de la 1 incoace, bate fierul pentru caii integrarii. A mostenit meseria de la taica-sau, iar acesta de la al batrân. „Bunicu-meu a fost intâi fierar in neam. El a cumparat bormasina asta de gaurit. E de pe timpul nemtilor si a venit cu ea pe jos, de la Craiova!“, isi lauda Dinu sculele care, in ciuda vechimii, fac cinste atelierului sau. In aceeasi curte cu casa, „biroul“ fierarului este ticsit cu uneltele strânse de cele trei generatii: aparatul de sudura cumparat de el, cuptorul mesterit de taica-sau, carbunii adunati gramada sub bârnele in care atârna, in ordine alfabetica, vreo suta de masuri de cai, nicovala, masa de scule - toate acestea sunt cea mai mare avutie a familiei. „Cu ele imi câstig existenta“, spune potcovarul. „De acum 17 ani, când am terminat scoala profesionala de mecanica agricola, m-am apucat de fierarie. Intâi am fost ucenic la tata, apoi, când el n-a mai putut, i-am luat locul. Si clientii!“. Taie bucata de fier cu polidiscul, o baga in foc pâna se inroseste, apoi o bate cu ciocanul sa-i dea forma. O lasa la racit, o gaureste pentru cuie: sase gauri de potcoava, ba chiar sapte, daca are calul copita mai mare. Aduce apoi calul si-l priponeste in usa fierariei, cât sa-l curete la „unghii“. In cele din urma ii bate potcoavele fara sa ezite. „N-am cum sa gresesc daca stiu meserie. Pentru incepatori e mai greu: pot rani calul cu cuiele si sa-l betegeasca pe viata. Mie nu mi s-a intâmplat asta. Ca sa ai succes, trebuie sa fii facut pentru meseria de care te-ai apucat!“, spune Dinu potcovarul. „Sa fie pentru UE!“ De 17 ani, barbatul a potcovit sute de cai din Valea Stanciului si satele invecinate. Pe multi dintre ei ii stie de când s-au nascut. Fiind