Nu se astepta nimeni ca, ieri, Congresul PNL sa produca vreo surpriza. Nu s-ar fi intamplat asta nici daca „liberalii de ocazie”, cum i-a numit Radu Campeanu pe platformistii disidenti, ar fi acceptat propunerea de a reveni si candida pentru functiile de varf. Deocamdata, taricenistii sunt destul de numerosi si de uniti, pentru a face fata catorva voci care ataca dinspre PLD-ul prematur. Nu au avut efect nici bombele lansate joi noaptea de stridenta goarna a Cotroceniului, Elena Udrea, privind un bilet de acum un an prin care Tariceanu i-ar fi cerut lui Basescu sa intervina la Botos in favoarea lui Patriciu (chestiunea ar fi un mizerabil trafic de influenta). Premierul a beneficiat si de sustinerea liberalilor europeni, Graham Watson ridicandu-l pe soclu. Asa ca, dincolo de critici amicale, realegerea candidatului unic Tariceanu a fost anuntata in „aplauzele indelungate ale salii”. Intr-o atmosfera cam ca la recentul Congres PSD, al carui model l-a luat PNL si in privinta structurii de conducere (vicepresedinti teritoriali si pe domenii). Calin Popescu Tariceanu nu se poate insa culca pe-o ureche. El si echipa lui au destule vulnerabilitati. Clientii politici care-si vantura afacerile prin Palatul Victoria nu-s o poveste. Generozitatea cu care premierul umfla buzunarele demnitarilor e iritanta. Lentoarea solutionarii unor urgente (programul postaderare, energetica) e inadmisibila. Atacurile dinspre Cotroceni si dinspre PLD se vor intensifica. Salvarea guvernului nu sta in contraatacuri de aceeasi factura facila (aviara si gloabele imputate lui Flutur, luarea in deradere a lui Stolojan), ci ,in sfarsit, intr-o administrare coerenta, dinamica si onesta a tarii. Cu ochii mai mult spre Bruxelles si mai putin spre mahalaua de acasa.