Pentru ca cizmaria nu mergea singura, i-a alaturat si o blanarie. Degeaba. Afacerea lui Jane scârtâie, iar singura sansa ramâne eliminarea second hand-urilor. Cosmelia e inghesuita intr-un rând de case de pe o straduta dosnica. Un grilaj la usa - sa n-o sparga hotii - si o firma pictata, cu rugina. Inauntru - patronul, Jane Cuta. Sta lipit de soba si asculta muzica la aparat. N-are clienti, ca de obicei. „Venira mai devreme niste domnisoare sa-si ia cizmele... Eh, o jucarie: le-am pus doua flecuri si le-am intarit tocurile, ca erau din alea subtiri-cui, cum se poarta acum. 60.000. Mai am de facut o lipitura la astia de ocazie - 10.000. Si gata cu câstigul pe ziua de azi. Mai mult munca decât bani“. Jane râde, deloc suparat. S-a obisnuit cu ghinionul. Si la el, ca la toti tovarasii de breasla, vremurile bune au apus. „Am lucrat 17 ani numai la comanda, in centru, lânga CEC-ul mare. Câstigam bine - doua mii, doua mii trei sute, când salariul de baza era o mie sapte sute. Cizmaria era o meserie buna, multi voiau s-o faca. Dupa revolutie, s-a terminat. S-a inchis acolo unde lucram si am deschis aici, la mine. Primul an - '94 - a mers bine. Dup-aia din ce in ce mai prost. Dar daca spatiul a fost al meu am zis sa nu renunt. Cu un pol azi, unul mâine, tin si eu familia“. Speranta cizmarilor - UE! Pentru ca cizmaria nu a avut succes, Jane a diversificat profilul firmei: a facut-o si blanarie, unde experta este sotia, doamna Cuta. „Nici cu asta nu a mers cine stie ce. Materialul este scump, nu ne permitem sa-l cumparam ca sa ramânem cu haina nevânduta. Ne ocupam mai mult de reparatii: la captuseala, la blana, dupa cum a pastrat-o fiecare. Preturile sunt mici, ca si la cizmarie: 50 - 100.000 de lei“. In incaperea scunda, marfa e putina. Câteva haine de blana atârnate pe umerase si doar doua rafturi cu incaltaminte. Restul spatiului este ocupat mai mult de flori, masini de cusu