Este PNL de dupa congres diferit de cel de la inceputul saptamanii trecute? Intrunirea liberala nu a adus modificari la varf, nu a trasat liniile importante de actiune politica, nu a clarificat raporturile dintre partid si celelalte formatiuni politice, nici intre Palatele Cotroceni si Victoria. Nici nu era acesta rostul ei.
Congresul PNL a fost unul de imagine, o opereta vesela, spumoasa, al carei libret a fost compus probabil de strategii liberalilor.
S-au spus vorbe de duh, s-au produs surprize aranjate pentru efect, s-a serbat unanimitatea pentru Calin Popescu-Tariceanu, singurul candidat pentru presedintia partidului, simultan cu aniversarea acestuia.
Scopul reprezentatiei, umbrita doar de povestea „biletelului” istorisita de Elena Udrea in ajunul congresului, a fost relegitimarea lui Calin Popescu-Tariceanu la inceputul unui an decisiv pentru cariera acestuia si de a ne infatisa un partid solidar in urmarirea singurului obiectiv afirmat, pastrarea puterii.
Sprijinul neconditionat acordat premierului ar trebui sa ne convinga ca disidenta a fost un accident inscenat si ca ideile liberal-democrate pot fi cel mult ironizate de majoritatea liberala.
Unanimitatile sunt infricosatoare inclusiv cand vorbim despre un partid liberal. Impresia de lipsa de autenticitate, de prelucrare pana la ultimul detaliu a compromis succesul de imagine scontat. Un contracandidat pentru Calin Popescu-Tariceanu, eventual Crin Antonescu, ar fi fost de folos efortului PNL de a se arata altfel decat il zugravesc inamicii liberal-democrati.
Nici PSD nu si-a permis in ultimii ani sa ofenseze atat de tare inteligenta alegatorilor, straduindu-se sa inventeze competitia pentru sefia partidului.
Chiar si cel mai credincios simpatizant liberal trebuie sa fi simtit ca e ceva rau prevestitor in atmosfera PNL.
@N_
