Desi PSD si PNL se afla in acest moment pe un trend descendent - ambele pierd in continuare procente in prag de alegeri europarlamentare, nereusind sa opreasca declinul -, Mircea Geoana si Calin Popescu Tariceanu, dornici sa-si consolideze pozitiile, au organizat inainte de termen congrese ale celor doua partide. Amandoi se cred lozurile castigatoare. Au dorit sa fie siguri ca vor detine pozitia fruntasa inca o buna bucata de vreme, asa ca au actionat cat sunt inca pe val. Pentru pastrarea presedintiei PSD si PNL ambii si-au inlaturat concurenta: unul prin diverse tertipuri, celalalt preferand metode mai violente. Au crescut in umbra unor personaje care, dupa ce si-au terminat misiunea de a-i ajuta sa se ridice pana la o anumita pozitie, si-au primit cuvenita "recompensa". Geoana s-a debarasat de Ion Iliescu, in prima faza acesta fiind trecut pe linie moarta. Ulterior Geoana si-a dat seama ca-i lipseste locomotiva electorala si, cum e mai bine sa-ti tii dusmanii aproape, a considerat ca e potrivit sa-i ofere celui care-l taxase drept prostanac presedintia de onoare a PSD. Cum s-a instalat in fruntea PNL, prima grija a lui Tariceanu a fost sa scape de Theodor Stolojan. A mers pana acolo incat a riscat sa creeze un nou partid liberal, la concurenta cu PNL. PLD s-a inchegat prin... dure excluderi din PNL, operate fara a se tine cont de notorietatea celor inlaturati. Atat Geoana, cat si Tariceanu au oferit pentru linistea lor, cu larghete, multe functii de conducere. PSD si PNL au acum cate 15 vicepresedinti, carora li se adauga multi alti sefi si sefuleti. Mircea Geoana a preferat ca in poza grupului de conducere sa nu mai apara figuri care nu-i plac. I-a impins pe margine pe aceia din partea carora simtea pericolul concurentei. S-a inconjurat de tineri fara prea multa experienta intr-ale politicii dambovitene, sperand ca pe ei sa-i manipuleze usor. A gresit atunci can