Merge greu desteptarea societatii civile. Solidarizarea unor colectivitati atat de eterogene precum cele care, acum, solicita cercetarea in stare de libertate a redutabilului ziarist Dan Parcalab, si, implicit, a intregii conduceri a Trustului GAZETA, incatusate heirupist, este o adevarata minune.
Din pacate, nu e doar un gest emotionant si neasteptat ci, in primul rand, o dovada de spaima sociala. S-a inteles, in sfarsit, ca abuzurile magistratilor din „dosarul GAZETA” se vor putea repeta oricand, fata de orice persoana incomoda pentru sistem. Cei care au preluat puterea reala dupa '89 au avut nevoie de acest ultim spectacol demonstrativ.
Dar limitele bunului-simt au fost depasite si el se poate intoarce impotriva comanditarilor sai. Etalarea de forta s-a facut prea ostentativ. Sistemul era obligat sa-si dovedeasca viabilitatea. Altfel se dezintegra peste noapte. E condamnat sa moara incet, sa isi schimbe lent infatisarea. Se adapteaza vremurilor, dar nu se preda. Tine cu dintii de principalele parghii ale puterii.
Si a vrut sa arate ca le poate si manui. Faptul ca, in favoarea incomodului ziarist Dan Parcalab, pe aceeasi lista, semneaza presedinti sau persoane din conducerile filialelor judetene ale PSD, PC, PNTCD, PNL si PD , pentru acelasi deziderat comun, constituie un fapt cu rare precedente in contorsionata societate romaneasca postcomunista.
Este adevarat ca multi semnatari sunt din esalonul doi al institutiilor. Asta gasesti in „provincie”. Dar exact aceasta pozitie mai retrasa le-a acutizat sentimentul de nesiguranta. Nu au certitudinea ca, la o adica, doamne fereste, lor li se va respecta prea mult din continutul drepturilor civile.
Unul dintre ei a si recunoscut: „In spatele demersului nostru sta o singura idee: toti cei care avem copii nu do
