In afacerea Castelului Bran, in afara de detaliile comerciale, si acelea discutabile, o importanta componenta o reprezinta problema bunului-simt. Altfel cum ar putea fi tratata situatia in care o persoana (sau familie) primeste pe degeaba un obiect de mare valoare, il foloseste un pic, dupa care ii cere donatorului o suma imensa de bani pentru restituirea cadoului?!
Intr-o tara locuita de aproximativ 22 milioane de oameni, in care mostenirea arhitecturala poate fi numarata doar pe degetele a 0,1% din populatia tarii, castelele si palatele reprezinta o proprietate rara si, din acest punct de vedere, scumpa. Pana de curand, tranzactiile cu acest gen de proprietati au lipsit aproape cu desavarsire.
Prima aparitie a unui castel (la vanzare) in rubricile de mica publicitate din Romania dateaza din anul 1993. Constructia, aflata la circa 40 km de Brasov, era afisata la un pret de 170.000 de dolari, suma astronomica pentru acea perioada.
Acum, avansul mare pe care l-a capatat procesul retrocedarilor va readuce in circuitul comercial peste 20 de castele si palate, majoritatea acestora situate in Transilvania.
Printre ele putem enumera imobile de patrimoniu cum ar fi Castelul Brancovenesc, Castelul Teleki din Gornesti, Castelul de la Cris, Castelul Huszar de la Apalina, Castelul Dumbravioara, Centrul Istoric Cluj-Napoca, sediul Primariei Cluj-Napoca, Muzeul Brukenthal din Sibiu etc.
Cele mai proaspete retrocedari, urmate automat de afisare pe piata imobiliara, sunt cele privind domeniul si palatul Stirbei din Buftea (Ilfov) si Castelul Bran din judetul Brasov.
In Bucuresti, cea mai importanta oferta pe acest segment de piata a fost, incepand din toamna anului trecut, Palatul Bragadiru, situat in zona Rahova. Supranumit Colosseum, palatul este ofertat de urmasii familiei Bragadiru, la un pret de 26 milioane
