Opinia publica de la noi este destul de putin preocupata de politica externa. Conflictele politice interne - cateodata atat de meschine - joaca un rol mare, in timp ce evenimentele din strainatate, inclusiv relatiile noastre internationale sunt lasate, fara prea mult spirit critic, pe seama baronilor si printilor pe care am binevoit sa-i alegem si care ne conduc. N-ar trebui sa fie asa! De politica internationala depinde, in ultima instanta, destinul tarii. Sa amintim ca prima presedintie Iliescu concepea Romania aproape ca pe o republica postsovietica, in timp ce o adevarata orientare pro-Vest a inceput abia sub administratia Constantinescu. Prin vocea presedintelui Traian Basescu, mai ales, Romania s-a declarat foarte hotarat partizana aderarii Turciei la Uniunea Europeana. Subiectul insa este destul de complex si merita o tratare cat de poate de nuantata. Mai intai, sa amintim ca Turcia este membru asociat al Comunitatii Europene (numele vechi al UE) inca din 1964, iar primul demers de a-i apartine cu drepturi depline a fost facut in 1987. In 1999, UE a acceptat sa intre in discutie cu Turcia, iar in 2005 candidatura ei a devenit oficiala. Turcia este un stat puternic si un aliat de nadejde al NATO, apartinand Aliantei Atlantice din 1952. Este si o putere economica majora, cu o rata de crestere a economiei importanta (7% in 2004 si 2005). Fondatorul Turciei moderne, K. Ataturk, era eurofil si a dat statului turc acel caracter laic care lipseste in general statelor islamice. Din acest punct de vedere, este un model pentru Orient si un excelent elev al democratiei de tip euro-american. Cu toate acestea, Turcia este, din punct de vedere european, o tara cu probleme. Instabilitatea politica face ca, din cand in cand, armata sa ia puterea, asa cum s-a petrecut ultima data intre 1980 si 1983. Actualmente, tara este guvernata de o formatie islamista moderata, "Partid