Cele "doua Romanii" clasice devin treptat o Romanie competitiva si una necompetitiva. Sa speram ca nu doar a doua mai ramane pe aici, unde sunt atatea de facut.
Cele "doua Romanii" devenisera lentila favorita prin care percepeam tara si pe noi insine. Urbanul, tanar si activ, mult mai prosper si ceva mai educat, ar da din pinteni sa profite de intrarea in Europa, in vreme ce ruralul, imbatranit si pasiv, s-ar zbate in dependenta si societatea de supravietuire. Dar aceste stereotipuri sunt pe cale sa cedeze, odata cu realitatea care le-a inspirat.
Marele clivaj rural-urban, care a explicat atatea in tranzitia noastra, de la atitudinea fata de democratie si comunism la optiunea de vot, devine pe zi ce trece mai vag si mai confuz.
Cine incearca sa prezica in acest moment care sunt probabilitatile dupa care cineva va migra sau nu (temporar sau definitiv) in restul Europei dupa 2007 poate avea surprize. Sanse la fel de mari de plecare au si oamenii cu liceul la baza si calificari manuale (zidar, infirmiera), si cei din aceeasi bransa cu educatie mai buna (arhitecti, medici). Din rural se pleaca la fel de mult ca din urban.
Doua elemente de baza prezic daca un om va pleca sau nu: nevoia care il impinge sa plece (diferenta dintre ce poate realiza aici si ce poate obtine acolo) si relatiile pe care le are deja (rude sau prieteni care sa-l ajute la gasirea unei ocupatii temporare sau definitive).
Daca la inceputul tranzitiei exista o drenare masiva doar pe unele categorii de elita, astazi optiunea de a pleca imparte in doua fiecare categorie.
Si astfel se deseneaza alte doua Romanii, mult mai greu de diferentiat prin determinanti simpli, ca mediul de rezidenta sau educatia, Romania competitiva (care sta aici doar daca o duce mai bine ca in Vest sau pleaca) si Romania necompetitiva (care sta aici, desi o du
