Episodul cu biletelul aparut brusc in memoria Elenei Udrea a adus dezbaterea politica in România la unul dintre cele mai joase niveluri atinse vreodata. Suntem prin smârcuri, prin maidanele patriei de la marginea oraselor, prin mahalale si santuri. De aici putine lucruri se mai pot intâmpla in penibil, rusinos, derizoriu. Ca doamna cea blonda avea chef sa se faca de râs, sa stârneasca zâmbetele ingaduitoare, sau sa ne enerveze pe toti cu tupeul ei intr-adevar maxim, dar si cu minciunile ei, bine, fie, mi-am zis. Dar cum pot sa clasific aparitia lui Traian Basescu, prins si el intr-un joc ridicol de-a memoria? El pare sa isi aminteasca intr-o conferinta de presa, la concurenta cu congresul PNL, despre existenta pe undeva a unui biletel la Cotroceni in arhiva... Care ar confirma ca Tariceanu l-ar fi rugat sa il protejeze din Olimpul sau pe cetateanul numit Patriciu. Adica un om de afaceri, in petrol, posesorul unei averi de o jumatate de miliard de euro. Multi din grupurile de interese, inclusiv cel patronat de presedinte, ar dori sa se infrupte. Unde mai pui ca la data cu pricina se tinea congresul PNL. Cadea la fix. Adica in loc ca lumea sa fie interesata de dezbaterile liberale, mai bine sa fie confiscata de tema biletului de amor dintre palate. O fi existat un bilet, nu zic nu, dar cred ca el a avut un traseu mai scurt, intre doua incaperi de la Cotroceni: cancelaria unde trona inca in acea vreme fericita chiar Elena Udrea si biroul prezidential... Parfumat, roz, cum trebuie unei scrisorele romantice... Nu stiu cine l-a scris si cui l-a adresat, dar daca vedea „Scrisoarea pierduta“ e clar. Episodul ma face sa ma indoiesc de replica pe care doamna Udrea si-o aminteste atât de exact dupa doi ani, desi in tot acest interval uitase complet de el. E vorba despre cuvintele suparate ale presedintelui, când a primit biletul din mâna parfumata a blondei din poveste. Presedi