Situatia mizera a taranilor care s-au rasculat la 1907 nu era o problema necunoscuta in epoca. De mai bine de o jumatate de secol, politicienii incercau sa gaseasca solutii pentru rezolvarea "chesti-unii taranesti". SITUATIE DISPERATA - Teorii, proiecte si utopii pe spinarea bietului taran PITORESC. In general, fotografiile cu "viata la tara" prezinta imagini pitoresti, ca si poeziile samanatoriste

Situatia mizera a taranilor care s-au rasculat la 1907 nu era o problema necunoscuta societatii romanesti in epoca. De mai bine de o jumatate de secol, politicienii incercau sa gaseasca solutii pentru rezolvarea "chestiunii taranesti", insa masurile luate "pe teren" nu au ameliorat saracia locuitorilor satelor.

La inceputul secolului al XX-lea, conditiile de trai ale taranului roman nu se deosebeau cu mult de cele existente in evul mediu. In satele sarace inca se mai locuia in bordeie, educatia, desi gratuita, nu ajunsese decat in mica masura la tarani, iar "nivelul de trai" nu se putea compara in nici o privinta cu al fermierului occidental.

"FORME FARA FOND". Dupa constituirea Romaniei moderne (1859), politicienii au incercat sa faca din societatea romaneasca o "clona" a Occidentului. Imitatiile nu s-au limitat doar la nivelul institutiilor statului, ci si in ceea ce privea organizarea sociala - se pun bazele burgheziei, apare proletariatul o data cu dezvoltarea industriei etc. Insa marea majoritate a locuitorilor Principatelor nu erau orasenii, ci tarani cu statut social destul de neclar. Desi erau liberi juridic prin desfiintarea iobagiei la jumatatea secolului al XVII-lea (prin Asezamintele lui Constantin Mavrocordat), locuitorii satelor nu aveau pamant, fiind nevoiti sa lucreze pe loturile latifundiarilor, prestand asa-numita claca (un numar de zile lucrate pe saptamana in schimbul dreptului de a exploata un lot de pamant). Cu toate ca Alexand