Mecanismul prin care cineva devine enorm de bogat intr-un timp nerezonabil de scurt e pentru mine un continuu prilej de uimire. Cei mai multi romani au saracit cu totul dupa revolutie, in perioada inflatiei galopante, care le-a mancat in cativa ani bruma de economii. Au dus-o, tarandu-se de azi pe maine, cu salarii de mizerie, intr-o lume sufocanta. Cum se face ca altii, in aceleasi conditii, s-au umflat deodata exorbitant? "Bogatii sunt fiinte complet diferite de noi ceilalti", ii spunea entuziast Scott Fitzgerald lui Hemingway. "Da, au mai multi bani", raspundea acesta cu umor sec. Cateva procese aflate in stadiu mai mult sau mai putin avansat vor constitui in 2007 tot atatea teste ale justitiei romanesti, care trebuie sa dovedeasca faptul ca nu a facut progresele din ultima vreme doar de ochii Europei, ci dintr-o vointa sincera de a instaura legalitatea si dreptatea in Romania. E greu de crezut ca vom mai putea merge inainte cu moravurile si naravurile noastre balcanice, cu inchiderea ochilor, cu pupatul pietei Endependentii, cu uitarea de la mana pan-la gura a relelor trecutului. Faradelegea anilor ’90 (in sensul concret al cuvantului: vidul de legislatie de care au profitat, in acel deceniu ingrozitor, marii imbogatiti de azi) trebuie sa faca locul unei legislatii moderne si mai ales unei vointe si putinte de a o aplica. Din pacate, daca Monica Macovei a fost si este mai departe omul providential al justitiei noastre, in schimb alegerea in fruntea Consiliului Superior al Magistraturii a lui Anton Pandrea, magistrat care, sub Iliescu, s-a opus retrocedarii proprietatilor confiscate de comunisti, nu e un semn bun pentru viitor. Doi dintre cei mai bogati si mai controversati oameni din Romania, adevarati moguli ridicati din nimic dupa revolutie, presedintele Rompetrol Dinu Patriciu si omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu, au ocazia in aceste zile sa afle - si