- Cultural - nr. 251 / 16 Ianuarie, 2007 Raft

ILINCA GERMAN, DINCOLO DE DUMNEZEU Surprinzator de repede, Ilinca German revine cu o noua carte, inca un roman, la fel de indraznet ca si cartea ei de debut, Cand copiii nu mai cresc, si la fel de mult preocupata de tema iubirii. De data aceasta, raportarea ei se face la un spatiu in care iubirea are o singura directie, Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu mai presus de orice? _ pare a fi intrebarea care strabate ca un fir rosu intreaga sa naratiune. Si, mai mult, ce se intampla Dincolo de Dumnezeu, in acel spatiu care nu vrea sa fie exclusiv al sacrului, dar in care iubirea isi are sacralitatea ei. Cele doua fete ale cartii se cheama lapidar, nu fara incarcatura simbolica insa: Alexandru (prima parte), Alexandra (a doua parte). Dar dincolo de cele doua nume se inscriu tensiunile unui destin care-si cauta nu doar sensul existential ci insasi ratiunea de a fi, in incercarea de a da lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu si omului ce-i al omului, ca sa cunoasca insa dumnezeirea, implinirea. Prima parte a cartii e intr-un registru, in care epicul pare ca se lasa sedus de o reteta de succes, ca in a doua parte tonalitatea sa se schimbe, iar problematica sa se circumscrie nu atat actiunii cat meditatiei, dand alte semnificatii pentru ceea ce parea un exercitiu de succes facil. Destinul unui preot catolic, Alexandru, devenit catolic dintr-o optiune a sortii (mama era catolica si tatal ortodox), este pretextul nu doar al unei meditatii despre iubire intr-un teritoriu interzis, ci si despre tradare si incalcarea unor legaminte de dragoste fata de Dumnezeu. Prozatoarea radiografiaza umanul intr-o lume in care exista preeminenta sacrului, unde nu se ingaduie nici o sansa profanului, omenescului. Parintele Alexandru pare a pune mai presus de iubirea pentru mama sa, Manuela, ajunsa oloaga, incapabila sa mai poata avea singura grija de sin