- Editorial - nr. 251 / 16 Ianuarie, 2007 Daca precizarile Uraniei se vor adeveri sau nu, vom trai si vom vedea spre sfarsitul anului 2007. Daca, peste ani, Romania va avea in UE calea evolutiva a Spaniei si a Portugaliei, la fel. Daca se vor strica sau nu prea mult relatiile politice intre partidele romanesti, in urma impactului european, pe cetateanul amarat, cel numarandu-si zilnic maruntisul din palma, il intereseaza destul de putin. Nici macar faptul ca Alianta DA, macinata de orgolii, de mari vanitati, de ruperi si neputinte, se duce pe copca, pare sa nu-l preocupe pe roman. Altele sunt prioritatile si necazurile lui. Cert este ca, deocamdata, bantuita de anumite "interese pe segmente", Uniunea Europeana, pregatita sa ne inghita, pe-ndelete, precum sarpele boa prada, incepe sa-si arate adevarata fata. Adica, mai altfel spus, isi da, de pe acum, arama pe fata. Vestitii oieri din Marginime si din imprejurimi, pentru care UE este deja nu doar o cacealma si o mare dezamagire, ci un fel de bau-bau, sunt ingrijorati: nu mai au voie sa vanda in pietele oraselor tarii vestita branza de Sibiu. Nu mai vrea UE! Pe ei, renumiti din mosi-stramosi, pentru branzeturile lor de calitate, ii paste falimentul. Urmasilor celor care au format transhumanta romaneasca si tot ce a dat ea bun in traditia ardeleneasca li se recomanda, de sus, cu aroganta agresiva a stapanului, sa-si faca fabrici dupa ultimul racnet al tehnicii actuale si sa renunte la retetele lor mostenite de la inaintemergatori. Or, fabrici, dotate cu aparatura performanta, ei nu isi pot face. Nu ca ei nu ar vrea, ci pentru ca investitia este, la ora actuala, foarte costisitoare, peste puterile lor, iar ei nu au bani. Ciobanii sibieni stiu ca noile norme europene le vor aduce multe necazuri si amaraciuni pe cap, ca dispozitiile UE le vor produce uriase pierderi. Lor deja le-a ajuns cutitul la os. Ce le mai ramane sa