Importatorii de autovehicule rulate sunt puşi pe butuci de o taxă aberantă. Taxa pentru prima înmatriculare stimulează producătorii interni şi importatorii de vehicule noi.

Taxa pentru prima înmatriculare a fost introdusă în formă scrisă în al doilea semestru al anului trecut, în proiectul noului Cod fiscal. După valuri moderate, dezbaterile legate de această taxă s-au amplificat în ultima lună a lui 2006. Subit, potenţialii cumpărători au început să înţeleagă efectele pe care această taxă le va avea asupra preţului final al unui autoturism second. Legiuitorul a procedat "mişeleşte" când a adus ultimele modificări proiectului de lege ce priveşte noul Cod fiscal. Ultimele modificări au fost făcute în 21 decembrie şi au fost publicate în Monitorul Oficial din 27 decembrie când era prea târziu pentru a genera proteste din partea transportatorilor, cei afectaţi direct de noua prevedere. Conform acestei modificări, taxa de primă înmatriculare a fost introdusă şi pentru vehiculele cu masă totală mai mare de 3.5 tone.

Numărul mic de ghişee la serviciul înmatriculări şi de persoane alocate pentru acest serviciu a dus la o îngreunare excesivă a procedurilor legale de înmatriculare a maşinii.

Care este diferenţa?

Până la intrarea în vigoare a noului cod fiscal, un cumpărător de maşină rulată trebuia să achite statului următoarele taxe: taxa vamală (0% pentru maşinile produse în UE şi 30% pentru cele produse în afara uniunii), accizele (care aveau valori diferite în funcţie de anul de fabricaţie al maşinii) şi TVA-ul, 19% din preţul maşinii. Vămile române aveau o listă de valoare în vamă a autoturismelor, care ţinea cont de vechimea şi de cilindreea maşinii, însă era arbitrar stabilită de legiuitor. Pe scurt, chiar dacă cineva ar fi cumpărat din Germania, să zicem, un autoturism marca Opel Astra cu 6.000 de euro, în vamă ar fi trebuit să plătească TVA